Operațiunea Mistrețul de Onoare la Băltoasa de Sus

La Postul de Miliție din comuna Băltoasa de Sus, liniștea era tulburată doar de câte un cocoș nehotărât și de motorul vechi al Daciei 1310 care mai pornea din a treia cheie.

Într-o dimineață de toamnă, șeful postului, plutonierul Costică Pătru, a intrat val-vârtej în birou cu o hârtie mototolită în mână și o privire care anunța catastrofa.
— Băieți, s-a dat alarma mare! Vine inspecție de la București!

Trei milișieni aflați în tura de zi – Nelu “Ghiocel”, Mitică “Radaru’” și Florin zis “Excelul” – s-au înțepenit instantaneu pe scaune.

— Și… ce să facem, șefu’? a întrebat Nelu, care încă butona telefonul la Solitaire.
— Ce să faceți? Trebuie să arătăm că suntem o secție de elită, dom’le! Că avem activitate, inițiativă, implicare! Am vorbit cu primaru’… și a zis că, dacă vrem să-i impresionăm pe ăia de la centru, musai să le arătăm un mistreț prins de noi!

Mitică s-a uitat speriat:
— Dar, șefu’, noi n-avem arme, doar radarul și spray-ul anti-câini!
— Nu contează! Vreau un mistreț pe masă până mâine! Cum, nu mă interesează. Cu inițiativă! Că altfel zic ăia că n-avem activitate preventivă în zona silvică!

Misiunea „Porcul Negru” începe

Cei trei s-au dus la magazinul sătesc, să se „echipeze”. Nelu a luat o ladă de bere „pentru camuflaj”, Mitică a luat niște porumb pentru momeală, iar Florin – un megafon cu baterie.
— Punem muzică de petrecere la volum mic, să creadă mistrețul că e nuntă și vine la dans, a zis el mândru.

Au intrat în pădure pe la amiază, cu Dacia care duduia ca un tanc. După o oră de „pândă” (adică după ce au băut două beri și au povestit despre cât e greu în miliție), au găsit urme.

— Aici sigur a trecut un mistreț! a zis Nelu, arătând o pată mare de noroi.
— Nu, bă, ăsta e urmele lui nea Vasile, că merge cu vaca la baltă, l-a corectat Mitică.

După alte trei ore de bâjbâială, s-a lăsat seara. Florin, exasperat, a venit cu o idee „genială”:
— Dacă tot nu găsim mistrețul, luăm unul de la fermă și-l vopsim!

Și zis și făcut. Cu ajutorul lui nea Petru, crescător de porci, au „împrumutat” un godac respectabil. După o oră de muncă, porcul era complet negru, vopsit cu spray auto și botezat „Mistrețul 001”.

Ziua inspecției

A doua zi, la ora 10 fix, a sosit delegația: doi inspectori de la București, serioși și scrobiți, cu mape albastre. În curtea postului, șeful Pătru îi aștepta mândru, lângă „trofeul” așezat pe o masă improvizată.

— Domnilor inspectori, vă prezentăm rezultatul acțiunii noastre de prevenire și combatere a braconajului! Mistreț capturat în flagrant, viu, fără violență!

Porcul, adică „mistrețul”, mormăia plictisit și scărpina pământul cu o copită. Un inspector s-a apropiat, și-a pus ochelarii, a examinat atent animalul, apoi a întrebat calm:
— Domnule plutonier, de ce miroase a vopsea auto?

Costică a înghițit în sec:
— E… o metodă locală de camuflaj! Împotriva vânătorilor ilegali!

În acel moment, „mistrețul” s-a smucit, a dărâmat masa și a fugit direct în curtea primăriei, lăsând o dâră de vopsea neagră pe asfalt și trei milițieni în urmărire.

Epilog

Inspecția s-a terminat cu o notă „de observație privind gestionarea resurselor faunistice”, iar șeful Pătru a fost felicitat pentru „creativitate și inițiativă locală”.

Cât despre porcul-mistreț, legenda spune că încă umblă prin pădurea Băltoasa, cu pete de vopsea neagră și cu un lanț de milițieni care-l caută la fiecare inspecție.