Patrulare preventivă la ceas de seară
Noaptea, pe trotuarul luminat doar de neoanele unui bar cu nume promițător – „La Steaua Norocoasă” – trei fete cochete, cu fuste scurte și ruj strălucitor, stăteau la povești, așteptând clienții.
— Fatăăă, zice Gina, scuturându-și părul blond, dacă mai vine milițianul ăla cu Dacia lui ruginită să ne întrebe de sănătate, îi dau un ruj să-și coloreze girofarul!
— Lasă, dragă, că pe mine m-a oprit aseară, oftează Lili, și mi-a zis că dacă îi dau un pupic pe obraz, nu-mi mai dă amendă. I-am dat, dar a zis că vrea și mâine, că-i place „protecția reciprocă”.
— Eh, voi măcar aveți noroc, oftează Mimi, eu am prins un client care a crezut că-s polițistă sub acoperire. M-a întrebat dacă am cătușe la mine! I-am zis că am, dar doar roz cu puf.
Toate trei izbucnesc în râs, în timp ce, la colț, Dacia miliției claxonează scurt, iar milițianul le face cu ochiul conspirativ.
— Fetele, să nu uitați, dacă vine șeful de post, să-i spuneți că suntem „în patrulare preventivă”, șoptește Gina.
— Da, și că ne sacrificăm pentru siguranța orașului! completează Lili, făcând cu ochiul.
Noaptea continuă cu glume, chicoteli și promisiuni de „protecție”, în timp ce viața de pe trotuar pulsează între comic și seducător, sub privirile vigilente ale miliției „prietenoase”.
