Operațiunea Salam

În vremurile în care salariul de milițian abia ajungea pentru un pachet de țigări Carpați și două conserve cu eticheta „carne tocată” (deși nimeni nu știa exact ce carne era), Agentu’ Burcea își dezvoltase un sistem paralel de recompense. Nu lua mită bani – ce să facă el cu hârtii, când burta lui cerea hrană concretă? Așa că accepta doar salam, parizer și, la ocazii festive, câte un baton de cașcaval adus de la fabrica din oraș.

Într-o dimineață, l-a oprit pe nea Gheorghe, căruțașul satului, pe motiv că „n-are număr la atelaj”. Nea Gheorghe a dat din umeri și a scos din sac o bucată zdravănă de salam cu soia.

– „Dom’ agent, n-avem bani, dar uite ceva bun de pus pe pâine.”
Burcea a inspectat bucata cu ochi profesioniști, a mirosit-o și a zis grav:
– „E acceptabil. Pentru prima abatere, primești clemență. Dar vezi să nu se repete!”

Și a băgat salamul în servietă, lângă alte două bucăți primite de dimineață.

Ziua a continuat în același ritm: un șofer i-a lăsat un baton întreg de parizer, o tanti cu un Trabant i-a dat un pachet de crenvurști, iar un negustor de la târg i-a oferit chiar un mușchi afumat. Burcea era încântat: „Operațiunea Salam funcționează mai bine ca planul cincinal!”.

Până seara, biroul lui arăta ca o prăvălie alimentară. Pe birou – salamuri de toate dimensiunile, în sertar – parizeri lungi cât o lună de post, iar pe dulap – cârnați agățați ca steagurile de 23 August.

Un coleg intră și rămase mască:
– „Băi Burcea, ce faci, ți-ai deschis alimentară?”
– „Nu, tovarășe. Astea-s probe, strict confidențiale. Le păstrez ca să arăt șefilor cât de mult muncesc pentru lege!”

Problema era că nu mai avea loc să se așeze pe scaun. Așa că scria procesele-verbale direct pe ambalajele de nylon, sprijinindu-se de burta lui generoasă. La final, tot biroul mirosea a usturoi, piper și fum de cârnați.

Legenda spune că, într-o zi, a venit o inspecție de la județ. Când au deschis ușa, inspectorii au fost izbiți de un miros amețitor de mezeluri. Burcea, calm, i-a întâmpinat:
– „Bine ați venit! Aici se aplică legea, dar și rețetele tradiționale!”

Unul dintre inspectori a început să râdă:
– „Burcea, tu nu ești milițian, ești măcelar în uniformă!”
– „Greșit, tovarășe! Eu sunt singurul care aplică legea… cu gust!”

De atunci, în sat, lumea nu mai zicea că dai mită la miliție. Se spunea simplu: „Am trecut pe la Burcea și i-am dus un salam, să țină ordinea publică.”